Jurnal de tătic. A înmugurit magnolia în Bucovina. Cu litere chinuite scria ”Sofia Racoviceanu”

jurnal 90 1

Când în București magnoliile explodează de parcă mugurii nu mai pot ține în ei atâta primăvară, undeva în Bucovina…

jurnal 90 2

… mugurii abia scot timizi nasul printre crengi și se ceartă cu zambilele frumoase ca niște acadele mov pe puținele raze de soare care ating pământul încă mirosind a iarnă.
Iertați-mi scufundarea în butoiul cu melancolie, dar toți din casă simțim aroma de basm a vacanței când primăvara trezește Bucovina din amorțeala gerului.
De la bunici am aflat că și prietenul Sofiei s-a trezit la viață. O magnolie. Nu ne așteptam, mai ales că rar am văzut un pomișor care să fi trecut prin atâtea. Prin ce? V-am mai povestit eu despre el, istorioara fiind în fila ASTA de Jurnal. E plăpândul magnoliu care a dormit o noapte în brațele Sofiei și s-a întărit cu praf dulce de stele…
-Hai, tati, ieși din butoiul cu miere!
Așa ar spune Sofia, dacă n-ar fi atât de ocupată să crească. Chiar, o vedeți cum s-a strecurat la tabla celor de la ”grupa mare” și face cifre? Parcă nu mai are răbdare să înflorească și să scuture de pe petale urmele de scutec de mugur.
Nu că e fata mea, dar e frumoasă și deșteaptă!
Dar ceva mi-a amintit de felul cum a ocrotit ea cândva vlăstarul care acum, când vine vacanța de Paște, o va întâmpina cu flori.
În seara de miercuri am ajuns acasă tocmai joi. Toți din casă dormeau. În bucătărie, pe masă, era un carton mare, colorat mov-strălucitor, pe care era o foaie cu o poezie despre păsările călătoare care se întorc să dea viață crângului. Apoi erau pete de culoare, abțibilduri cu zâne, flori sau păsări, un decupaj dintr-o carte de colorat, cu un puștan tolănit în iarbă. În partea de jos, cu litere chinuite scria ”Sofia Racoviceanu”.
Atunci mi-am amintit: ”Hait! Primul proiect al Sofiei la grădi! Primăvara!”

Acum vreo patru ani, când Alecsia – ea are acum 8 ani – era de vârsta Sofiei, a avut și ea proiectul ăsta. Ce am mai tras cu el! Cât am colorat, desenat, decupat, lipit, scrijelit! Și eu și maică-sa! Dar a ieșit ceva frumos! Proiectul de atunci e și acum expus în clasa unde e rândul Sofiei să fie la ”grupa mică”.
Dar acum… Pe Sofia cine a ajutat-o? Am sperat că poate Silvana a avut timp.
M-am culcat urându-mă că nu am colorat, desenat, decupat, lipit, scrijelit.
Dimineață, primul lucru am întrebat-o pe Silvana:
-De unde ați luat proiect pentru Sofia?
-De nicăieri, de unde să-l luăm?
-Ai ajutat-o măcar tu, că eu…
-Nu.
Atunci au apărut în bucătărie și fetele.
-Tati, ai văzut proiectul Sofiei?
-Dar, cine l-a făcut?
-Cum cine, Sofia! Și cu mine.
În clipa aia am știut că Sofia va înflori și ea. E întărită cu praf dulce de stele.
Recitiți povestea magnoliei. E frumoasă. Uite, vă mai pun odată linkul AICI.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *