Jurnal de tătic. Regele și Zâna Măseluță

Alecsia știe cine e Regele Mihai. Deși are numai 7 ani. Să ne înțelegem, nu știe istorie, amestecă țările, orașele sau basmele, e un copil normal, care abia începe să scuture arborele realității de frunzele dese ale basmelor.
Prima oară a auzit de Rege într-o dimineață, după ce toată noaptea somnu-i fusese păzit de Zâna Măseluță. Când s-a trezit, a căutat cu mâna sub pernă, să vadă dacă e adevărată povestea spusă de mine de cu seară. Era adevărat! Cum altfel? Doar, se știe, tații nu mint niciodată!
Sper că a citit asta și nevastă-mea.
În locul dințișorului căzut era o punguță de catifea și, în ea, un ban de argint. Taman cum spune și legenda.
Povestea am mai spus-o ( știți, click aici, dacă ați uitat-o) dar acum vreau să adaug povestea banului.

jurnal 105

A fost emis în 1941. Prima care l-a găsit sub pernă, când și-a pierdut primul dinte de lapte a fost mama. L-a păstrat, așa cum făcuse și mama ei, ascuns de privirile curioase. Peste ani, minune, Zâna Măseluță a strecurat sub perna mea o monedă identică! Iar acum…

Niciunul dintre noi nu a înțeles din prima ce însemna acest ban. Eram mici și informațiile aveau să vină peste ani. Cu țârâita, că nimeni nu vorbea de rege în anii aceia. Atunci când l-am primit, ca și Alecsia, am văzut doar un cerc strălucitor și, în mijlocul lui, chipul unui tânăr frumos.
-Cine e în poză?
-Regele Mihai.
-Unde e rege?
Ce să-i spui unui copil? Măcar acum poți spune ceva. Mă gândesc în ce încurcătură or fi fost ai mei, de frică să nu merg la grădiniță sau la școală și să spun vreo năzbâtie care leza subiectele tabu al vremurilor.
Alecsia are acum în cap un amestec de adevăr și basm, cred că e convinsă că Mihai a fost regele României și acum e în Atlantida, unde prinții și prințesele pot alege lumea în care trăiesc și dacă merg sau plutesc. Sau poate înțelege mai mult. Cert e că e un pic mai pregătită să afle mai multe când o veni timpul.
Ba nu, mai e ceva ce știe.
-Tati, omul ăsta e și el rege?
Mi-l arăta pe Aurel Vlaicu, pe o bancnotă nouă.
-Nu, Mihai este ultimul român care și-a văzut în timpul vieții chipul pe o monedă. Ăsta e Aurel Vlaicu, ți-am spus povestea lui. A zburat, ca o pasăre.

Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.