Jurnal de tătic. Soacră-mea, Alifantis și o magnolie

jurnal 108
Asta e magnolia Sofiei. Așa arăta astă toamnă, când am lăsat-o în curtea bunicilor. O să revin la ele, floare și copil, dar mai întâi vreau să vă dau o veste.
Soacră-mea nu a primit cadou de 8 Martie! Eh, cum sună? Nu l-a primit pentru că a plecat de acasă tocmai de Ziua Mamei. Ne-am trezit că în ajun ne-au spus: ”Noi plecăm să vedem pomii înfloriți!”
L-a luat pe socru-meu și duși au fost! Nu s-au oprit până-n Bucovina. Unde plouă.
Dar nici asta nu voiam să vă spun.
Cum au ajuns ne-au sunat:
-A înmugurit!
O să revin la asta, pentru că e important. Important e și ce cadou a pierdut pentru că a umblat după cai înverziți pe copaci. Taman pe 7 martie, Nicu Alifantis și-a lansat un album cu 15 cântece de iubire. Nicu e personaj la noi în casă, așa că am fost acolo și am deschis discul ce mi-a revenit și l-am rugat să scrie o dedicație. Cui?
Soacrei, evident! Dar acum mă mai gândesc dacă i-l dau, dacă nu a fost aici…
Hai să vă spun de album. E făcut din mai toate săgețile lui Cupidon pe care le-a încasat grecul într-o viață de om. Și dacă le asculți vezi că a ajuns o perină pentru ace și tot ar mai fi loc să încaseze vreo două-trei. Se cheamă ”Madam Mon Amour”, dar cred că știați că Nicu discriminează profund bărbații!
A scos și o carte, de fapt nu e o carte, e o culegere a postărilor lui pe Facebook, adunate într-o FaceCarte. Dar nici despre asta nu vreau să vă spun acum, deși eu și ”Jurnalul de tătic” avem pagina noastră acolo. Unde rămăsesem? Aha!
Când am auzit mesajul venit taman din patria huțulilor, am lăsat telefonul și i-am spus Sofiei:
-Magnolia ta a înmugurit!
A făcut ochii mari, s-au luminat ca două chihlimbare în soare și i-a spus măgărușului Olel:
-A muginit!
Informația a murit în plușul lui Olel, pentru că nu l-am auzit să o spună mai departe. Dar el e mai secretos.

Toate magnoliile merită să înflorească, dar cea de care vorbesc parcă a trecut prin prea multe să nu o facă.
A ajuns pe malul Moldovei într-un ghiveci. Am plantat-o toți patru și apoi a trăit – poate mai corect e ”a supraviețuit” – la căldura iubirii Sofiei. Apoi, toamna, când doar căpșunile nu cred că vine iarna, i-a promis micuței că-l va găsi unde l-a lăsat. Verde și, an de an, mai puternic. Aveți episoadele despre magnolia Sofiei marcate. Click pentru povestea unei nopți de amor cu un magnoliu și click iar, pentru promisiunea arborelui ei de început.
Încep să ajung la ce vreau să vă spun. Magnolia înmugurită e semnul că vine vara. Că se apropie timpul de basm al casei bunicilor, al puilor de șoim ce au nevoie de mâna Alecsiei să-i hrănească sau al pisicilor ce-i vor da, blânzi, lui Olel un răgaz de la smotoceală. Și atât de urâtă așteptarea să te întorci în basm.
Asta chiar că e important!
Și încă un lucru, ploaia și Nicu mi-au amintit că de mult nu a fost mai nimerit să reascult piesa asta:


Comentarii via Facebook

comments

Publicat in Jurnal de tătic. Bookmark permalink.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *